Valcan, Ciprian / Escritor
Cuvânt înainte de Gabriela Glavan
Aparut deja în limba spaniola, volumul de memorialistica al lui Ciprian Valcan este povestea tipica a unei copilarii din epoca comunista, la finele anilor ’70 ?i în anii ’80. Istoria personala e colorata nu doar de familie, rude mai mult sau mai pu?in îndepartate ?i apropia?i, ci ?i de particularita?ile Banatului în care autorul s-a nascut ?i a copilarit – inclusiv vecinatatea cu Ungaria, pentru care Ciprian Valcan face o adevarata pasiune. Între jucarii ?i mâncare, ?coala ?i ritualurile familiale, inocen?a prelungita în lumi imaginare ?i transformarile politice de la sfâr?itul anilor ’80, un întreg univers al copilariei, mereu provocator ?i incitant, se contureaza în fa?a cititorului, cu trimiteri la Alexandre Dumas, Karl May, Michel Zévaco ori Dumitru Alma?. Însa dincolo de variile întâmplari, de pasiunea pentru lectura sau fotbal, de idiosincrazii ?i fobii transpare mai mereu sinistra perioada de priva?iuni ?i constrângeri din ultimul deceniu al regimului ceau?ist.
„Volumul Obiecte, fiin?e, himere e un locuitor straniu al lumii car?ilor lui Ciprian Valcan. Întors spre sine, filosoful ?i eseistul se odihne?te în firida autobiografiei, dupa un drum lung prin universuri savante, animate de fantastice sclipiri ludice. Pentru cei care îi cunosc scrisul, volumul acesta e o surpriza: citindu-l, descoperi o voce noua, rar întrezarita prin ?esatura magica a textelor anterioare. Nu e prima data când Ciprian Valcan î?i prive?te trecutul, insula îndepartata a copilariei ?i adolescen?ei, inedit e însa modul în care aceasta lume i se reveleaza acum. De data aceasta, scriitorul se contamineaza voit de vocea ?i perspectiva inconfundabila ale copilului. Lumea îi pare ciudata ?i enorma, uneori trista, alteori neclara, mereu incitanta ?i provocatoare, cultivându-i imagina?ia ?i pofta de joc. Privirea copilului ramâne lipita de lentila naratorului de-a lungul întregii calatorii, prin toate cele cincisprezece capitole ale car?ii. Volumul este, dincolo de autobiografic, ?i o arheologie a copilariei în comunism, una dintre cele mai bogate ?i mai expresive aparute în ultimii ani. Jucariile, sarbatorile, car?ile ?i fotbalul, mâncarea ?i ritualurile familiale, ?coala ?i curiozitatea pentru nuditate, inocen?a prelungita în lumi imaginare ?i reticen?a fa?a de lumea adul?ilor, unde se întrevede orizontul întunecat al dictaturii ?i saracia ultimului deceniu al comunismului românesc, toate se aliniaza în constela?ia subiectiva alcatuita de Ciprian Valcan.” (Gabriela Glavan)
