Tibuleac, Tatiana / Escritor
Tatiana ?îbuleac revine, în for?a, într-un alt context ?i la un alt nivel, la tema materna, a copilului iubit/neiubit, a consecin?elor tragice ale „neiubirii“, a remu?carii, într-o carte la fel de tulburatoare ca ?i Vara în care mama a avut ochii verzi. Orfana care descopera un Chi?inau multicultural a fost înfiata dintr-un orfelinat satesc de o femeie singura ?i ambi?ioasa, care vrea sa-i ofere un viitor prosper ori poate cumparata ca mâna de lucru ?i exploatata la fel de nemilos ca în romanele lui Dickens? Întrebarile te urmaresc ?i dupa lectura pasionanta a acestui roman de forma?ie a unei fete care cre?te între doua limbi ?i doua culturi, în anii când se schimba frontierele ?i sistemele politice. Gradina de sticla reconfirma intrarea în literatura de azi a unei scriitoare pe cât de talentate, pe atât de inteligente, care ?tie sa alieze cruzimea observa?iei ?i compasiunea fa?a de suferin?a, sco?ând la iveala tragedia destinelor ?i frumuse?ea vie?ii. (Gabriela Adame?teanu)
Tatiana ?îbuleac e o povesta?a paradoxala. Ea ?tie, ca foarte pu?ine scriitoare române contemporane, ca „o poveste nu lasa niciodata lucrurile nerezolvate“. Mai ?tie ca atunci când exi?ti „între coastele moi ?i fermecate ale pove?tii“, adica între povestitor ?i eroul povestirii, ajungi sa te împaci „cu raul ?i cu durerea, cu bolile ?i cu tradarile“. Daca în Vara în care mama a avut ochii verzi Tatiana ?îbuleac exorciza o lume a cruzimii dintr-o perspectiva fragil-masculina, în noul sau roman ea poveste?te o lume aflata pe grani?a mi?catoare dintre coagulare ?i dezagregare, dintre Rusia ?i Europa, dintre lupta ?i fatalitate. Gradina de sticla este, în mai multe feluri, romanul unei întregi genera?ii feminine ?i al unei povestitoare pe cât de autentice, pe atât de surprinzatoare
