Cînd, în 1953, Esther Greenwood cîstiga un concurs al unei reviste de moda, scriind eseuri si nuvele si poezii si reclame de moda, e fericita: crede ca în sfîrsit visul ei de a deveni scriitoare se va împlini. Dar, între cocktailuri si gramezile de manuscrise, Esther simte ca viata începe sa-i scape din mîini. Pe masura ce încearca sa razbata prin sirul relatiilor dificile si al pretentiilor unei societati ce refuza sa ia în serios aspiratiile femeii, ea se trezeste prinsa în vîrtejul depresiei si al tentatiei sinuciderii. Clopotul de sticla este un roman al ratacirii si regasirii, al înstrainarii si redescoperirii de sine, al agoniei si al aparentei vindecari. Uimind prin ritm si umor, prin dezinvoltura si ironie, cartea ramîne, înainte de orice, o ego-grafie a unuia dintre cele mai zbuciumate suflete feminine ale secolului XX.
Clopotul de sticla, unicul roman al marii poete Sylvia Plath, a devenit pentru tinerii din anii 1970 ceea ce însemna De veghe în lanul de secara pentru tinerii din anii 1950 cartea arhetipala care oglindeste propria experienta, indiferent cît de distorsionata e imaginea reflectata în oglinda. (Marjorie G. Perloff)
Un roman superb, amar si necrutator ca ultimele poeme ale Sylviei Plath. Este genul de carte pe care ar fi scris-o peste zece ani Fanny, personajul lui Salinger, daca si-ar fi petrecut acesti zece ani în iad. (The New York Times Book Review)
Hazliu, chinuitor, crud, patimas si naiv, romanul Clopotul de sticla are o claritate uimitoare, ca o serie de instantanee facute în plina lumina. (Time)